Thursday, 11 July 2013

Nimic sculptural la Madame Pogany

Maaare fani Madame Pogany nu suntem. Și nu știam de ce nu țineam deloc minte baia de la ei. Eu, de obicei, am o memorie foarte bună a băilor, pentru că am nevoie de ele extrem de des.
Așa...ideea e că am știut cum să ajung până la baie, care e în capătul culoarului de la intrarea centrala, în partea stângă așa. Și fix când am deschis ușa mi-am adus aminte: pentru că baia asta nu mi-a plăcut deloc. De la început.
Adică oricum locul, cu totul, nu mi se pare o mare capodoperă, dar e plăcut, să spunem. Dar baia parcă zici că e baia de la Fratelli (da, poate mai ajungem să punem și de acolo). Chiar asta e senzația. De club.
Dar să arăți ca o baie de club destul de uzată într-o miercuri seara în care doar mesele de afară erau pline...nu știu ce prea să zic.



dacă ești băiat, aici intri.
dacă ești fată, mergi o ușă mai în față

are și cap fusta aceasta stilizată,
dar nu l-am prins aici. asta e la fete, am ajuns


într-unul dintr-astea îmi trebuie.
mai e unul pe colț, vis-a-vis, dar avea capacul dat jos
și un mare coș de gunoi. semn de stricat, zic.

am intrat, aicea-i treaba
aici e genialitatea, în detalii: dacă faci puțin mai tare pe tine,
nu te panica. ușa se închide, doar că închizătoarea aia
intră între ușă și toc, nu pe partea interioară a ușii,
cum e obișnuința

e safe, te-ai așezat pe poziții. dă-i drumul.

una din trei e câștigătoare. spală rapid
șterge rapid. îți place pe roz?


bine, atunci șterge pe gri industrial

oglinda-i lungă, pe orizontală.
poți să te privești cât vrei, pe lat


și pe-aici ți-e drumul.

N-am ce zice. Că n-aș zice de bine. Eu n-am nimic cu locurile, în general. Dacă locurile sunt cinstite cu ele însele. Dar dacă îmi spui că te-a inspirat Brâncuși și ai pretenții arhitecturale și designoase, atunci nu știu. I-ai arăta lui Brâncuși baia asta și i-ai spune că de la arta lui ai plecat când ai conceput-o? Și nu-mi spune că e doar o baie, că ar fi un răspuns de tot rahatul.












După cortină, jazz-ul continuă

Ca să ajungi la baie, nu deschizi ușa. La 55Jazz dai la o parte cortina din catifea bleumarin. Partea bună la treaba asta e că tot pe ritmurile de jazz dinăuntrul barului faci și ce ai de făcut înăuntrul băii.

Bine, acum să nu îți imaginezi că faci chiar după cortină, oricât de catifelată ar fi ea. Ai o ușă la dreapta și una la stânga unde poți să intri și să do your magic.


după ce se trage cortina, ușa din dreapta


make sure you've got yourself well zăvorât/ă.
nu se știe ce englez prea prietenos și
iubitor de jazz și cocktailuri dă peste fundul tău


când te uiți în față, peretele albastru e așa aproape,
că mai bine te uiți în jos și inventezi un șah sau o pătrățică


now clean it good, că ai destulă chiuvetă la dispoziție


now check yourself in the mirror și, dacă tot se vede,
 aruncă un ochi prin crăpătura cortinei să vezi
pe unde-i barmanul care rău n-arată/
fetele cu rochițe scurte și pălării focoase



hmmm, asta n-ar arăta rău nici la tine acasă


one last check in the mirror
put that jazzy body to work, girl/boy!



Micuță, curată, aproape cochetă. Fără vreo miraculoasă personalitate sau semne particulare de reținut, așa cum are locul. A, ba da. Crăpătura de la cortină: catifeaua nu se trage niciodată de tot, ceea ce e destul de pick a boo-ish - take a peek-ish într-un mod care place tot omului.




Tuesday, 9 July 2013

Energiea pentru Ea

După un concert Guerrilive Radio Session, baia de la Energiea rezistă. Admirabil chiar. Ăsta-i semn ori că oamenii sunt mai civilizați decât în alte locuri, ori că nu a folosit lumea baia în timpul sau după cântăre. Ori că a făcut cineva, dom'le, curat.

E admirabil pentru că multe chestii sunt pe alb pe-acolo, altele pe gri-uri de inox și altele pe nuanțe de albastru. Și s-ar cam vedea mizeria și s-ar cam strica și ideea de  baie ca un loc de pudrare și socializare.

Și ar da urât în toate oglinzile lor. Sunt multe, mari și sunt completate și de suprafețele lucioase ale ușilor în care te poți admira liniștită. Așa cum ziceam și-n titlu, în locul acesta doar pe la domnișoare am mers în plimbare. Și, pentru noi, fetele, ideal e cu atâtea locuri în care să verifici dacă ți-a rămas rochița prinsă pe la spate, dacă se vede bine fundul, dacă fața e la locul ei și dacă ești la fel de ravissantă ca atunci când ai intrat.

Unde pui că eu îi dau puncte-n plus pentru priveliștea în sus. Stai să vezi:)

 Owned by Bărbați and their bad ass asses


Ruled by Fete and their smoking hot asses


Ladies, Good morning! Gents, good night.


la fete sunt două cămăruțe.
în fiecare, deasupa toaletei și manetei de tras/apăsat apa,
lângă hârtia igienică
(care te asigură că o să ai mereu pe ce să pui mâna acolo)
stă coferul cu levănțică
(ăsta te aisgură că mereu o să miroasă plăcut. which does)


told you că avem reflexii peste tot.
 capacul negru dă și bine și pare și mai curată treaba


în caz că vrei să mai lași geanta,
să te dezbraci și să îți așezi frumușel hainele, this is the place to do it.
mai rar am văzut cuier. binevenit


trusoul pentru fete


oglinda de dimensiune ideală: te vezi toată și cu totul în ea


oglinda de deasupra chiuvetei,
care se completează perfect cu aia de-i verticală:
așa, te vezi și la spate.


n-am nimerit vreodată să nu mai fie săpun sau hârtie


aici, priveliște: nu-i mare lucru, dar e.
e un zid ca de castel, frumos luminat și reflectorizat.



Energiea, un stabiliment stabil de la cap la coadă.


Tra fal gar


Uite un loc British, te gândești după ce vezi descrierea făcută de oamenii care au locul: 
The Trafalgar: Great British Pub.

Uite ia-l de unde nu-i. Adică aveau niște poze, niște scaune de pub. 
Terasa, în schimb, nu prezenta urme englezești și nici focaccia sau pizza din meniu. 
Așa că m-am apucat să caut. Și când omul caută ceva, te caută și în fund, să mă scuzați. Nu mi-a luat prea mult timp și am ajuns și acolo.

Ce-i drept, eu nu prea știu ce-i tipic englezesc și ce nu. Dar am impresia că în același habar n-am.ism era făcută și baia. 
Dar să nu arunc cu vorbele. Poate așa-s toate pub-urile englezești.




pe unde își fac intrarea și ieșirea the lads


pe unde încap the fine ladies,
cu tot cu umbrelele lor de soare



pe jos




pe vine




prin cameră. baie mare, oglindă mare. încape oricine, cu siguranță



niște Marea Britanie pe pereți, să nu te simți singur



toate cele necesare, igienizare completă


în spate, un tablou să-ți amintească
de ce-ai ajuns la baie și de ce o să te și întorci


 fix când ieși ușurat, tocmai domnul Churchill
(simbol britanic de necontestat, deci da, uite domnule, e British locul)
se uită grav la tine,
de ți-e rușine de ce tocmai ai făcut înăuntru

În fine, dacă reușești să îl înfrunți pe domnul Churchill și să ieși cu fruntea sus de-acolo...nu știu dacă de-abia aștepți să mai revii. Cam ca la Il Calcio așa...decent și-atât.



La Rue du Pain, La salle de bain

Rue du Pain are un petite salle de bain.
Desigur, câte una pentru fiecare gen de client: feminin și masculin.

Când te duci la Rue de Pain, nu te duci pentru că e șmecher, caterincă sau cool să fii văzut acolo, cel puțin nu după ce ai început să te duci des și să ți se pară chiar că sunt multe de îmbunătățit, mai ales pe la mesele de afară (they are very French like indeed, dar ar putea să fie mai simpatice).
Așa, ideea e că te duci să mănânci ceva fără pretenții, dar bun. Și să bei fără mari pretenții, dar bun. Și să te simți ca la tine acasă, pe terasa închisă sau deschisă cu aer chic dar haios pe care tu nu o ai.

Cam așa stă treaba și la baie. Micuță și cochetă, deși nu mereu într-o stare perfectă (nu știu cum se face, dar la fete mereu se aruncă în fericire cu hârtie pe jos), îi încui ușa cu cheița și stai acolo după plac și nevoi, desigur.

Nu știu despre tine, dar nouă ne place foooarte mult să stăm în baie. La noi acasă. Mai citim o etichetă, mai o revistă...până acum însă n-am apucat să terminăm vreo carte acolo.
Și uite de ce zicem că e, ca și locul, un fel de baie a ta  pe care tu însă nu o ai:

pentru că tu nu ți-ai fi vopsit ușile în
roz turbat pentru fetițe și albastru masculin pentru bărbățoi,
asta presupunând că ai avea două băi la tine acasă

pentru că nu prea ți-ai fi pus cheie la ușă și
în mod sigur nu ai fi legat cheia cu șnur roșu,
să nu care cumva să o deoache cineva și să plece cu ea

pentru că n-ai fi avut despărțită zona cu toaleta
de zona cu spălatul pe mâini printr-o nouă ușă
roz turbat și nici n-ai fi avut așa curaj să îți vopsești pereții
 în contrast așa nimerit cu ușa și faianța

pentru că te-ai tot gândit să îți pui și tu imagini
 în rame simpatice pe pereți,
care să îți aducă în baie spiritul bețivo-caricaturalo-franțuzit.
dar n-ai făcut-o

pentru că n-ai avut loc de o chiuvetă de așa formă și dimensiuni
pe care ți-ar fi plăcut și ție să îți pui niște imortele sau lavandă
în recipiente colorate îndrăzneț și feminin

și, în sfârșit, pentru că nu ai un strigăt așa clar pentru
invitații care îți vin acasă și care  îți lasă (nu toți, ce-i drept...asta ar mai lispi)
amintiri pe la baie
Asta e une salle de bain în care eu întârzii mai mult. Mai trag un ochi la poze, mă mai învârt în fața oglinzii, deși nu e așa de mult loc. Pentru că e dintre băile alea care sunt în ton cu casa în care te afli, una dintre băile care n-a fost dată la spate din simplul motiv că acolo te duci să pui...dosul pe ea. Așa că ladies, keep it clean, s'il vous plait.

P.S.: De data asta, la băieți nu am ajuns. Update când o facem.


Saturday, 6 July 2013

Il Calcio Barbu Văcărescu: rose per altre rose



E una dintre multele trattorii Il Calcio. Acelea care au pe pereți portretele de familie ale proprietarului, portrete din care sunt nelipsiți greii (unii la propriu, alții mai la figurat) fotbalului românesc. Ăsteia îi zice, în mod oficial, Trattoria Il Calcio Barbu Văcărescu, dar pentru că-i în complexul lui Pescariu...lumea o mai alintă și Il Calcio Pescariu. 

Dar nu fața lor face obiectul interesului nostru. Că de frecventat, știm cine frecventează trattoriile. Și de mâncat, știm că aici se mânâncă bine de tot, aproape ca la italienii din Italia. 

Numai că pe noi ne interesează cum stau dânșii și cu dosul. 



când intri în camera pentru le ragazze



când stai pe vine și te uiți în dreapta




când te ridici și te uiți în spate
să vezi de unde să tragi apa




când stai pe vine și-atât




când ești la fete și nu știi ce s-alegi:
o fi mai bine-n dreapta...sau în stânga...?




când vrei să miroși trandafirii din glastră
și vezi că-s din plastic.
și-atunci îți explici de ce miroase așa urât la baie la fete




când te uiți de jur împrejur și dai de niște cultură
cu ramă mai posh, asortată cu rama de la oglindă




când intri la băieți și vezi că buchetu-i mai mare.
poate de-aia miroase mai bine ca la fete,  deși tot din plastic îi





când nu te gândești ce să alegi, că-s la vedere amândouă
și au aceeași plasă roșie  în pisoar (am ghicit noi
că pentru a împiedica bărbații să arunce hârtia înăuntru...
de parcă folosesc prea mulți așa ceva)



După dosul localului, zicem că nu prea ne așteptam la altceva. E curățică treaba, nu intri și nu ieși cu scârbă, dar nici n-ai de ce să întârzii p-acolo. Doar dacă te-apuci să pipăi bucățile de tapet-gresie de pe pereți, care imită pielea. O baie cinstită. Îți faci treaba-n ea.
Dar să scoată cineva mirosul ăla din baie de la fete. Zău așa, și noi care credeam că fetele nu fac nici o treabă. ci doar stau acolo, pe vine...și scot trandafiri.